Persoane deplasate intern

Spre deosebire de refugiaţi, persoanele deplasate intern (IDP), nu au trecut o graniţă internaţională pentru a găsi un refugiu, ci au rămas în propriile ţări de origine. Chiar dacă au fugit din motive asemănătoare refugiaţilor (conflict armat, violenţă generalizată, violări ale drepturilor omului), persoanele deplasate intern rămân – din punct de vedere juridic-  sub protecţia propriului guvern, chiar dacă acel guvern poate fi cauza pentru care au fugit. În calitate de cetăţeni, ei îşi păstrează toate drepturile şi protecţia ce decurg din dreptul internaţional umanitar şi al drepturilor omului.

Mandatul original al UNHCR nu se referea în mod specific la persoanele deplasate intern, dar datorită expertizei Agenţiei cu privire la deplasarea forţată, aceasta asistă milioane de astfel de persoane de mulţi ani. UNHCR este fruntaş în protecţia şi adăpostirea persoanelor deplasate intern, precum şi în coordonarea şi conducerea taberelor.

La sfârşitul lui 2011, numărul celor deplasaţi intern era estimat la 26,4 milioane de persoane în lume. Republica Democrată Congo, Irak, Pakistan, Somalia şi Sudan – găzduiesc astăzi peste jumătate din populaţiile deplasate intern ale lumii. UNHCR ajută în prezent aproximativ 14,7 milioane de persoane deplasate intern, din 22 de ţări.

Milioane de alţi civili care au rămas fără adăpost din cauza dezastrelor naturale sunt de asemenea clasificaţi ca persoane deplasate intern. Bazându-se pe expertiza sa în ceea ce priveşte ajutorul umanitar a persoanelor deplasate intern, UNHCR s-a implicat din ce în ce mai mult în a oferi ajutor acestui grup. Exemple de intervenţii de succes: tsunami din Oceanul Indian din 2004; cutremurul din 2005; Ciclonul Nargis din Myanmar din 2008 şi inundaţiile din Pakistan din 2010.

În Europa Centrală, nu sunt populaţii de persoane deplasate intern, şi din acest motiv, în prezent, UNHCR nu conduce operaţiuni de asistenţa persoanelor deplasate intern în regiune.