UNHCR sărbătoreşte 60 de ani de la semnarea Convenţiei privind statutul refugiaţilor

28-07-2011

GENEVA, 28 iulie 2011 – Astăzi, când Convenţia de la Geneva privind Statutul Refugiaţilor împlineşte 60 de ani, deplasarea forţată devine tot mai complexă, iar ţările în curs de dezvoltare se străduiesc să găzduiască majoritatea refugiaţilor din lume.

Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor a fost adoptată oficial la 28 iulie 1951 pentru a rezolva problema refugiaţilor din Europa după al doilea război mondial. Acest tratat internaţional oferă o definiţie a refugiatului – o persoană cu o temere bine întemeiată de persecuţie pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică – şi precizează drepturile şi obligaţiile refugiaţilor şi ţărilor gazdă. Servind drept baza juridică pentru activitatea UNHCR, acesta a permis agenţiei să ajute milioanele de persoane dezrădăcinate în a-şi construi o nouă viaţă în decursul ultimilor 60 de ani.

Astăzi, Convenţia rămâne în continuare piatra de temelie a protecţiei refugiaţilor adaptându-se la şase decenii de schimbări masive şi confruntându-se cu provocări fără precedent.

“Cauzele pentru deplasarea forţată se înmulţesc”, a declarat Înaltul Comisar ONU pentru Refugiaţi, António Guterres. “Oamenii sunt nevoiţi să fugă nu doar din calea conflictelor şi a persecuţiei, ci şi de sărăcie extremă şi de impactul schimbărilor climatice. Aceşti factori devin din ce în ce mai interdependenţi. “

În Somalia, din ianuarie până în prezent, peste 170.000 de oameni au fugit în ţările vecine, din cauza foametei, secetei şi nesiguranţei. De asemenea, până la 1 milion de persoane, refugiaţi şi solicitanţi de azil, dar şi migranţi economici au plecat din Libia, în căutarea unei vieţi mai bune în altă parte.

“Avem nevoie de frontiere sensibile la protecţia acestor persoane. În acelaşi timp, trebuie să găsim metode inovatoare pentru a umple golurile din ce în ce mai clare din sistemul de protecţie internaţională şi să promovăm toleranţa şi incluziunea, decât teama şi suspiciunea” a declarat Guterres.

Patru cincimi din refugiaţii din lume trăiesc în ţările în curs de dezvoltare, iar crizele recente din Somalia, Libia şi Coasta de Fildeş au adăugat la această povară. În timp ce Africa de Est se luptă pentru a face faţă celei mai grave secete din ultimii 60 de ani, Kenya, Etiopia şi Djibouti gazduiesc aproape 450.000 de refugiaţi somalezi – iar cifrele sunt în creştere. Tunisia şi Egipt au primit cea mai mare parte a exodului din Libia, pe fondul turbulenţelor primăverii arabe. Abia ieşită din anii de război civil, Liberia oferă refugiu la peste 150.000 de ivorieni care au fugit de violenţa post-electorala şi situaţia încă incertă din ţara lor de origine.

Prin comparaţie, cele 27 de ţări ale Uniunii Europene au primit puţin peste 243 de mii de cereri de azil de anul trecut la un loc, sau aproximativ 29 la suta din totalul la nivel mondial.

Europa le este datoare acestor oameni, tuturor refugiaţilor cu respectarea valorilor Convenţiei din 1951″, a spus Înaltul Comisar, menţionând că Uniunea Europeană are capacitatea de a-şi creşte responsabilitatea faţă de refugiaţi şi solicitanţii de azil.

“În prezent, un sistem cu adevărat comun rămâne formulat, având în vedere faptul că persistă diferenţe semnificative între statele membre în ceea ce priveşte condiţiile de primire şi tratare a solicitanţilor de azil. Sperăm ca cea de-a 60-a aniversare a Convenţiei privind statutul refugiaţilor va da un impuls creării unui adevărat sistem european comun de azil. Europa ar putea face, de asemenea, mai mult pentru relocarea refugiaţilor”, a declarat Guterres, referindu-se la procesul prin care refugiaţii aflaţi într-o ţară, de obicei în curs de dezvoltare, sunt relocaţi permanent în alte ţări, de obicei in lumea dezvoltată.

Danemarca a fost primul stat care a ratificat Convenţia din 1951. În decurs de 60 de ani, 148 state (trei sferturi din naţiunile lumii) sunt părţi la Convenţie şi / sau la Protocolul din 1967. Nauru este cea mai recentă, care a aderat în luna iunie a acestui an. Dar există în continuare părţi ale lumii – mai ales Asia de Sud şi de Sud-Est şi Orientul Mijlociu – unde majoritatea statelor nu au ratificat Convenţia.

În decembrie, agenţia ONU pentru Refugiati va convoca o reuniune ministerială a statelor părţi la Convenţia din 1951. Statele vor putea să îşi reafirme angajamentul faţă de Convenţie ca instrument-cheie pentru protecţia refugiaţilor şi să se angajeze în a întreprinde acţiuni concrete pentru rezolvarea problemelor refugiaţilor şi apatrizilor. Reuniunea va încerca, de asemenea, să adreseze lacunele protecţiei în contextul schimbător al deplasării forţate.

UNHCR consideră că doar şi o singură persoană forţată să fugă din calea războiului sau a persecuţiei, este deja prea mult. Pentru a marca a 60-a aniversare a Convenţiei, agenţia a lansat Campania “1”, care are scopul de a umaniza o problemă, adesea redusă la cifre, prin comuncarea poveştilor individuale ale refugiaţilor şi ale altor persoane deplasate forţat. Pentru mai multe informaţii accesaţi: http://www.unhcr.org/do1thing