Lumea nu trebuie să ignore criza siriană a refugiaților

Din cauza unuia dintre cele mai periculoase conflicte din istoria recentă, care durează de mai bine de 10 ani, poporul sirian este disperat să găsească o lumină la sfârșitul a ceea ce a fost un tunel lung și întunecat. În ultimul an, fragilele acorduri de încetarea a focului a restabilit […]

De Filippo Grandi  |  25 Oct 2017

Șeful UNHCR Filippo Grandi lângă cladirile distruse din cartierul Karm Al-Myassar din estul Alepului, în timpul unei vizite din februarie 2017. © UNHCR/Bassam Diab

Din cauza unuia dintre cele mai periculoase conflicte din istoria recentă, care durează de mai bine de 10 ani, poporul sirian este disperat să găsească o lumină la sfârșitul a ceea ce a fost un tunel lung și întunecat. În ultimul an, fragilele acorduri de încetarea a focului a restabilit calmul în unele părți ale țării, convingând un număr mare de persoane strămutate în interiorul Siriei și un număr mult mai mic de refugiați să se întoarcă acasă.

Și totuși, în alte părți ale țării, conflictul este departe de a se sfârși și suferința civililor a crescut de fapt. Operațiunile militare împotriva grupurilor extremiste din Raqqa și Deir Ezzor continuă și o multitudine de grupări armate sunt încă active. O mare parte a țării este plină de mine și pericole explozive, așteptând să-și ucidă sau să mutileze următoarea victimă. Numai în prima jumătate a anului 2017, 1,3 milioane de sirieni au fost strămutați, iar în medie 7, 000 de persoane au fost forțate să-și părăsească casele.

În timp ce comunitatea internațională se axează în mod justificat pe viitorul procesului de pace, situația umanitară din Siria rămâne înfricoșătoare, iar pentru cei peste cinci milioane de sirieni care trăiesc ca refugiați în țările vecine, nu  există condiții  să se întoarcă acasă.


Aceasta continuă să fie cea mai mare criză de refugiați din lume și nu poate fi susținută numai de țările vecine. Turcia, Liban, Iordania, Irak și Egipt au salutat și continuă să sprijine milioane de refugiați sirieni. Ei și-au împărtășit resursele și au oferit acces la școli, spitale și alte servicii pe o scară rar observată. Dar, după șase ani de criză în Siria, aceste țări sunt în mod justificat obosite.

Comunitatea internațională a contribuit cu un sprijin financiar substanțial ca răspuns la criza siriană a refugiaților, dar încă nu corespunde cu nevoile umanitare reale. Sunt profund îngrijorat că numai 49% din fondurile necesare pentru programele de refugiați din țările gazdă au fost primite până în prezent, în 2017.

Angajamentele de finanțare asumate la Londra în 2016 și repetate la începutul acestui an la Bruxelles, au fost determinate de criza refugiaților care a ajuns pe malurile Europei în 2015 și 2016. Pe măsură ce vizibilitatea acestei crize se reduce, mă îngrijorează că aceste angajamente sunt uitate și neglijate .

Salut anunțul că UE va găzdui o altă conferință de finanțare la Bruxelles în primăvară, dar între timp există o nevoie urgentă de a asigura finanțarea mai bună a programelor de sprijinire a refugiaților din țările gazdă.


Atât țările gazdă, cât și refugiații pe care acestea le adăpostesc, merită și au nevoie de predictibilitate.


De câțiva ani, planul regional pentru refugiați combină eforturile pentru a răspunde nevoilor de bază ale refugiaților cu intervenții pe termen lung, menite să promoveze dezvoltarea prin accesul la mijloacele de trai, educație și servicii. Este o abordare inovatoare de care, dată fiind perioada de realizare, pot beneficia refugiații și țările gazdă. Dar fără sprijinul continuu al donatorilor internaționali, progresele înregistrate în implementarea planului riscă să se blocheze, iar investițiile deja făcute se vor irosi.

Ambele țări gazdă și refugiații pe care îi adăpostesc au nevoie și merită predictibilitate. Țările gazdă au nevoie de garanții că promisiunile de sprijin financiar din partea comunității internaționale vor fi respectate. Refugiații sirieni trebuie să știe că vor fi asistați și protejați nu numai în această lună, ci și în viitorul apropiat.

Comunitatea internațională are responsabilitatea de a menține eforturile de a aduce pacea și stabilitatea în Siria, astfel încât să se poată crea condiții pentru returnări voluntare și durabile. În același timp, este esențial să ne menținem cu toții pe acest curs și să sprijinim guvernele gazdă, continuând să investim în programele comunitare de găzduire pentru refugiați și împărțind responsabilitatea cu aceste țări din prima linie de front.

Acest editorial a apărut pentru prima dată în The National pe 16 octombrie 2017.