Refugiați afgani din Siria fugind de conflict, ajung în România

La treizeci de ani de când au fugit din țara natală, Muhammad Hussain și familia sa sunt prinși din nou în conflict.

De Kitty McKinsey  |  12 Mar 2018

Muhammad Hussain la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România, în așteptarea relocării. © UNHCR/Ioana Epure

TIMIȘOARA, România – Cu peste 30 de ani în urmă, după izbucnirea războiului din Afganistan, Muhammad Hussain, în vîrstă de numai 23 de ani, a luat asupra sa sarcina de a-și scoate din țară soția, mama, doi frați și două surori, pentru ca aceștia să fie în siguranță.

Acesta avea să fie debutul unei odisei care i-a purtat prin Turcia, Iran, apoi în 1989 în Siria unde acesta credea că-și găsiseră, în sfârșit, liniștea. A început să-și refacă viața muncind din greu, mai întâi în construcții, apoi pornind două afaceri proprii, însă toate s-au năruit odată cu izbucnirea războiului în țara pe care ajunsese să o numească acasă.

Din 2011 și până în prezent, peste 5 milioane de refugiați au fugit din Siria, dar această țară este mai puțin cunoscută pentru găzduirea a mii de refugiați din alte părți ale lumii care ajung adesea să fie prinși în conflictul existent aici.

Anul acesta, UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, a solicitat țărilor de relocare extra-UE să-și deschidă porțile pentru 1.500 de refugiați aflați încă în Siria – 1.340 de cetățeni irakieni, 80 de afganistani și 80 de persoane din alte țări – care nu beneficiază acolo de o protecție corespunzătoare.

Hussain este unul dintre cei norocoși. După un scurt popas în România – unde au stat de vorbă cu reprezentanții UNHCR- el și soția sa Sakina, împreună cu băiatul lor cel mic, Murtaza Husaini (18 ani) sunt acum în Marea Britanie. Sprijinul venit din partea UNHCR și generozitatea Guvernului britanic concretizată prin programului de relocare din țări extra-UE au reprezentat o șansă pentru această familie de a începe o viață nouă.

„Când a izbucnit războiul, m-am gândit că nu va dura mai mult de câteva luni”.

De-a lungul a zeci de ani, frații și surorile lui Hussain și cei doi fii ai lui mai mari au găsit siguranța la polii opuși ai pământului, în Statele Unite, respectiv Australia.

„Relocarea din țări extra-UE le asigură refugiaților protecție prin mutarea lor într-o țară terță sigură”, afirmă dna Montserrat Feixas Vihé, reprezentantul regional al UNHCR în Europa Centrală. „Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România, este un punct important unde refugiații aflați în drum spre țara de relocare pot aștepta în siguranță  se finalizarea demersurile legate de situația lor”.

Viața în Siria era destul de bună până să izbucnească războiul în 2011, rememorează Hussain. Cuvintele lui se regăsesc pe buzele refugiaților din lumea întreagă: „Când a izbucnit războiul, m-am gândit ‘se termină azi-mâine, sau în câteva luni’. Am continuat să cred până în 2014 că o să fie pace”.

Refugiați la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din Timișoara, România, în așteptarea relocării. © UNHCR/Ioana Epure

 

Renunțând cu greu să mai spere, în acel an, cu ajutorul UNHCR, s-a înregistrat ca refugiat în Siria.

Câtă vreme a stat în Siria, a luat unele decizii pe care, zice el, unii oameni care duc o viață mai comodă în țări fără conflicte nu ar putea să le înțeleagă. Disperat să le ofere celor doi fii mai mari ai săi un mediu sigur și o educație, și-a folosit economiile de-o viață, profitul strâns din cele două afaceri ale sale, pentru a-i trimite pe fiecare în altă țară, prin intermediul contrabandiștilor de persoane.

„Nu vreau ajutorul celor din jur. Îmi place să-i ajut eu pe ei.”

Celor care sunt tentați să-i judece decizia, Hussain le spune următoarele: „În țara mea avem o vorbă: ‘Cine are stomacul plin nu gândește la fel ca cel înfometat’.”

La 57 de ani, Hussain este recunoscător pentru noul început în Marea Britanie: „În puținii ani care mi-au mai rămas, o să duc o viață liniștită”. Vorbind în dari, limba sa maternă, cu ajutorul unui translator, spune că speră să învețe limba engleză la fel de bine pe cât a învățat araba în Siria.

Soția sa Sakhina este mai puțin entuziastă când vine vorba de învățat iar o limbă nouă într-o   altă țară după o viață petrecută mutându-se dintr-un loc într-altul.

Hussain se gândește să pună în practică sfatul pe care l-a dat copiilor, de-a lungul vieții lor de familie mereu pe drumuri. „Le-am spus, ‘peste tot pe unde vă duceți, încercați să vă integrați’.”

Îndată ce a ajuns în Marea Britanie, a promis „să înceapă imediat să lucreze. Nu vreau ajutorul celor din jur. Îmi place să-i ajut eu pe ei”.