Șase persoane au murit în fiecare zi încercând să traverseze Marea Mediterană în 2018, arată rapoartele UNHCR

Fatima, care a părăsit Siera Leone după izbucnirea epidemiei de Ebola, îl ține în brațe pe fiul său Daniel, la bordul Sea Watch, ambarcațiune de salvare pe Marea Mediterană în 2016. © UNHCR/Hereward Holland

 

 

Refugiații și migranții care încearcau să ajungă în Europa prin Marea Mediterană și-au pierdut viața într-un ritm alarmant în 2018 iar diminuarea operațiunilor de căutare și salvare au consolidat poziția Mării Mediterane drept cea mai periculoasă frontieră marină a lumii.  Ultimul raport “Desperate Journeys” (Călătorii Periculoase), lansat astăzi de UNHCR, Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați, spune că șase vieți s-au pierdut în medie, în fiecare zi.

Aproximativ 2.275 de persoane au murit sau au dispărut în Marea Mediterană în 2018, în ciuda unei scăderi majore a numărului de sosiri pe țărmurile europene. În total, 139.300 de refugiați și migranți au sosit în Europa, cel mai mic număr în cinci ani.

“Salvarea vieții pe mare nu este o alegere, nici o chestiune de politică, ci o obligație străveche”, a declarat Filippo Grandi, Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați. “Putem pune capăt acestor tragedii, având curajul și viziunea de a privi dincolo de venirea următoarei ambarcațiuni și să adoptăm o abordare pe termen lung bazată pe cooperarea regională, având ca punct central viața și demnitatea umană”.

Raportul descrie modul în care schimbările de politică ale unor state europene au condus la numeroase incidente în care un număr mare de oameni au rămas blocați pe mare zile întregi, așteptând permisiunea de a acosta. ONG-urile și echipajele lor s-au confruntat cu restricții tot mai mari în ceea ce privește operațiunile de căutare și de salvare. Pe rutele din Libia spre Europa, o persoană a decedat pe mare la fiecare 14 care au sosit în Europa – o creștere bruscă comparativ cu nivelul din 2017. Mai multe mii de oameni au fost returnați în Libia, unde s-au confruntat cu condiții îngrozitoare în centrele de detenție.

Pentru mulți, sosirea în Europa a fost stația finală a unei călătorii de coșmar în care se confruntaseră cu tortură, viol și agresiune sexuală și cu amenințarea de a fi răpit și deținut pentru răscumpărare. Statele trebuie să ia măsuri urgente pentru a dezmembra rețelele de traficanți de persoane și pentru a aduce autorii acestor crime în fața justiției.

Cu toate acestea, în unele situații au apărut noi raze de speranță. În ciuda impasului politic privind dezvoltarea unei abordăre regionale a salvării și a debarcării la mare, conform  propunerii UNHCR si OIM în iunie anul trecut, mai multe state s-au angajat să primească oamenii salvați în Marea Mediterană (relocare) – ceea ce constituie o potențială bază pentru o soluție previzibilă și durabilă. Mii de locuri de relocare au fost, de asemenea, promise de state pentru evacuarea refugiaților din Libia.

Raportul relevă, de asemenea, schimbări semnificative în rutele utilizate de refugiați și migranți. Pentru prima dată în ultimii ani, Spania a devenit principalul punct de intrare în Europa: aproximativ 8 000 au sosit aici pe uscat (prin enclavele din Ceuta și Melilla) și încă 54.800 de persoane au reușit să traverseze cu succes zonele periculoase din vestul Mării Mediterane. În același timp, numărul de morți pentru zona de vest a Mării Mediterane a crescut de la 202 în 2017 la 777. Aproximativ 23.400 de refugiați și migranți au ajuns în Italia în 2018, o scădere de cinci ori comparativ cu anul precedent. Grecia a primit un număr similar de oameni sosiți pe mare, în jur de 32.500, comparativ cu 30.000 în 2017, dar a înregistrat o creștere aproape de trei ori a numărului de persoane care au ajuns la granița terestră cu Turcia.

În altă parte a Europei, Bosnia și Herțegovina a înregistrat aproximativ 24.000 de sosiri, pe măsură ce refugiații și migranții tranzitau Balcanii de Vest. Cipru a primit mai multe vase care transportau refugiați sirieni din Liban, în timp ce în Marea Britanie a înregistrat un număr modest de persoane care au traversat pe mare, din Franța, spre sfârșitul anului.

[SFÂRȘIT]

Raportul complet și materialele multimedia însoțitoare pot fi găsite aici