Minori neînsoţiţi şi copii separaţi

În timp ce toţi copiii au nevoi similare, unii dintre aceştia, precum minorii neînsoţiţi şi copiii separaţi, se confruntă cu riscuri sporite de protecţie.

În timpul călătoriei lungi şi adesea periculoase, sunt separaţi de familiile lor sau sunt trimişi singuri cu traficanţii de persoane. Unii devin orfani încă dinainte de a pleca din ţara de origine. Experienţele traumatice, sărăcia, lipsa de educaţie – lucruri cu care mulţi se confruntă acasa – împreună cu greutăţile şi pericolul călătoriei lor îi face tot mai vulnerabili.

În Europa Centrală, o medie de doi – trei la suta din totalul cererilor de azil dintr-un an sunt depuse de minori neînsoţiţi şi copii separaţi. În unele ţări, cum ar fi Ungaria sau Slovenia, această rată se ridică uneori la între şapte şi zece la sută.

UNHCR în Europa Centrală abordează riscurile şi nevoile specifice ale minorilor neînsoţiţi şi a copiilor separaţi prin intermediul strategiei de asistenţă a refugiaţilor din perspectiva Diversităţii de Vârstă şi de Gen (AGDM). În timpul evaluărilor participative, membrii Echipelor de Multi-Funcţionale (EMF) poartă discuţii separate cu copiii care sosesc fără părinţi sau îngrijitori primari. Membrii echipei, aplică totodată şi o metodologie specială în timpul interviurilor.

În planificarea şi programele UNHCR se aplică, de asemenea, liniile directoare cu privire la prevenirea şi răspunsul la violenţa sexuală şi de gen în scopul de a contribui la evitarea şi reducerea posibilei apariţii a acestui tip de violenţă în rândul copiilor neînsoţiţi şi separaţi care sunt şi mai expuşi la aceasta.

De asemenea, UNHCR pledează pentru neaplicarea detenţiei în cazul minorilor neînsoţiţi şi copiilor separaţi şi promovează alternative la acestă măsură. Având în vedere faptul că unele ţări din Europa Centrală practică detenţia băieţile şi fetelor refugiaţi, Agenţia ONU pentru Refugiaţi le îndeamnă să elibereze copiii în grija membrilor familiei care au deja reşedinţa pe teritoriul ţării de azil. Alternativ, alte aranjamente de îngrijire ar trebui puse la dispoziţia lor de către autorităţile de protecţia copilului. De asemenea, ar trebui numit un tutore sau consilier pentru minorii neînsoţiţi şi copii separaţi.