Integrarea refugiaţilor este un proces multifaţetat ce necesită eforturi din partea tututor celor implicaţi şi cere din partea refugiaţilor o dorinţă de a se adapta la societăţile gazdă, fără a-şi pierde însă identitatea culturală. De asemeni, integrarea mai presupune interesul comunităţii gazdă şi a instituţiilor publice de a-i primi pe refugiaţi şi a oferi condiţii decente unor grupuri diverse.
Atât Convenţia din 1951 (privind statutul refugiaţilor) cât şi Protocolul din 1967 subliniază importanţa integrării refugiaţilor. Convenţia enumerează drepturile sociale şi economice menite să faciliteze integrarea şi, în Articolul 34, cere statelor semnatare să faciliteze “asimilarea si naturalizarea” refugiatilor.