Rana – Economistă. Optimistă. Refugiată
”Am crezut că nu ne vom mai revedea copiii.”
Rana, 37: ”Am moștenit bucuria de a lucra cu cifre de la tatăl meu care era economist. Mi-l amintesc aducându-și de lucru acasă. Obișnuia să își intindă dosarele și foile pe masă iar eu eram fascinată. Uneori imi spunea ”ai un scris atât de frumos, ce-ar fi să vii să mă ajuți?” Datorită lui mi-am dorit să devin și eu economist. La sfârșitul liceului, profesoara m-a întrebat de ce – ”de ce vrei asta când ai putea deveni doctor sau inginer?” Am obținut un master in contabilitate și audit în instituții bancare și finaciare, devenind manager de bancă.
Lumea ordonată a cifrelor şi-a lăsat amprenta şi în viaţa mea de familie … când Mina și Yousif se joacă și împrăștie jucăriile peste tot… îmi vine să mă țin după ei și să le tot adun.
Deprinderile mele contabile sunt foarte folositoare acum când trebuie să ne descurcăm cu puținele economii pe care le mai avem, până vom găsi ceva de lucru, orice. Am fost crescută să mă gândesc la viitor și să economisesc; tot așa am făcut și împreună cu soțul meu Karam, în Iraq, pe când aveam amândoi salarii bune. Amândoi învățăm limba română pentru a găsi de lucru mai ușor. Soțul meu spune mereu, numai cine nu vrea să muncească nu găsește de lucru. Curând ne va fi mai bine, vom lucra, copiii vor merge la școală. Vom fi bine…”
Rana a părăsit Bagdadul pentru a ajunge în România în 2014 împreună cu mama sa (65), soțul Karam (44) și cei doi copii Mina (5 ani) și Yousif (3 ani). ”Nu mi-am dorit niciodată să plec” spune aceasta, “însă în ultimii ani devenise din ce în ce mai periculos să fii creștin in Irak”.
Cum bombardamentele deveniseră o realitate zilnică, ”în fiecare dimineață ne întrebam dacă vom supraviețui acelei zile”. Într-o zi, în drumul lor spre serviciu cei doi au fost au fost prinși în mijlocul focului încrucișat dintre politie, armată și insurgenți. ”Am rămas blocați în maşină, iadul se dezlănțuise deasupra noastră. Am crezut că nu ne vom mai vedea copiii vreodată.”
Decizia de a pleca a fost luată în noaptea în care persoane mascate au intrat în casă, au furat și distrus totul amenințând-o pe sora Ranei cu moartea. ”Atunci am ştiut că trebuie să fugim din Irak.”
Refugiații. Oameni obișnuiți aflați în situații neobișnuite. Împărtășește poveștile lor.
More stories
Fartun – Menajeră. Mamă. Refugiată.
”În fiecare zi luptam pentru supravieţuire”
Regis – Baschetbalist. Tată. Refugiat.
“Aș vrea să-i ajut pe cei aflați la nevoie”
Katia – Grădinar. Mamă. Iubeşte natura.
Katia şi familia ei au fugit de două ori din calea războiului.