Fridtjof Nansen: Explorator. Om de stat. Vizionar
“Trebuie să ridicăm steagul nostru în fiecare țară şi să consolidăm legăturile de frăție în jurul lumii.” – Fridtjof Nansen
Născut în Norvegia în 1861, Fridtjof Nansen a fost un om de ştiinţă, explorator polar, diplomat, om de stat şi umanist, cu o profundă compasiune pentru semenii săi.
Înainte de a împlini treizeci de ani, Nansen a condus prima traversare a Groenlandei pe schiuri în 1888, în ceea ce avea să fie prima dintr-o serie de aventuri de explorare. Cautarea sa de cunoaştere l-a dus la regiunea arctică şi antartică, iar în 1893 acesta a pornit într-o călătorie de trei ani în regiunea Arctică la bordul navei Fram. În timp ce nava avansa prin gheaţă, Nansen împreună cu un însoţitor au dat o fugă până la Polul Nord, ajungând mai aproape decât orice altă persoană până atunci.
Abilitaţile sale intelectuale nu au fost mai prejos. Până la vârsta de 26 de ani terminase o teză de doctorat despre sistemul central nervos uman. Dar Nansen este de asemenea pe scară largă amintit şi felicitat pentru munca sa de pionierat în numele refugiaţilor.
În 1920, la scurt timp după încheierea primului război mondial, Nansen a fost numit preşedinte al delegaţiei norvegiene la Liga Naţiunilor, cu sediul la Geneva, poziţie pe care a deţinut-o până la moartea sa în 1930. La scurt timp dupa asta, a fost numit responsabil de prima sarcină umanitară vastă a Ligii – repatrierea a 450.000 de prizonieri de război. Acesta a reuşit să beneficieze de sprijinul guvernelor şi agenţiilor de voluntariat.
Recunoscut ca lider carismatic, Nansen a fost numit în 1921 primul Înalt Comisar pentru Refugiaţi de către Ligă. Imediat, acesta s-a angajat la formidabila sarcină de a ajuta repatrierea a sute de mii de refugiaţi, precum la dobândirea statutului juridic de către aceştia.
Nansen a recunoscut faptul că una dintre principalele probleme cu care se confruntă refugiaţii este lipsa de acte de identitate recunoscute la nivel internaţional, ceea ce complica depunerea unei cereri de azil. Vizionarul norvegian a introdus aşa-numitul “paşaport Nansen”, primul instrument juridic folosit pentru protecţia internaţională a refugiaţilor.
Crucea Roşie Internaţională câteva guverne i-au cerut să organizeze un program de sprijin pentru milioanele de victime ale foametei din Rusia din 1921-1922. Pentru activitatea sa deosebit de importantă, Nansen a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1922. Premiul în bani a fost folosit pentru a furniza asistenţă umanitară în Ucraina.
A fost implicat în negocierile care au condus la Tratatul de la Lausanne (1923) dintre Grecia şi Turcia. Mai târziu a încercat să ajute la găsirea unei soluţii la criza armeană.
În timpul mandatului său de Înalt Comisar, Nansen a stabilit un standard înalt în numele refugiaţilor şi a fost un exemplu pentru toţi cei care lucrează pentru cauze umanitare.
Nansen a lucrat neobosit în numele refugiaţilor, confruntându-se cu obstacole, dar şi succese. Acesta era întristat de indiferenta oamenilor la suferinţele altora. Spenea că “refugiaţii care au fost consideraţi la un moment dat o povară intolerabilă, ar putea reprezenta un bun de preţ.” Dar aceasta credinţă în potenţialul fiecărui bărbat şi femeie nu a fost întotdeauna împărtăşită.
Nansen a murit în 1930 la vârsta de 69 de ani. UNHCR a conceput Premiul Nansen pentru Refugiaţi în onoarea sa în 1954. Acesta este decernat unei persoane sau unui grup pentru servicii remarcabile pentru cauza refugiaţilor. Fridtjof Nansen a fost votat de către conaţionalii săi, norvegianul mileniului.
