Katia, 23 de ani: “Eu şi Serghei am crescut aici, în Nikishino. Ne-am jucat în câmpurile și pădurile de aici. Ar trebui să vezi râul în timpul verii… Acolo a învățat Sergei să pescuiască. Totul în jur este atât de pașnic. Avem atâtea amintiri frumoase.

Ne vom reconstrui viețile și comunitatea. Serghei aproape că a reparat acoperișul casei noastre și vom planta o gradină cu legume. Copiii vor merge înapoi la școală și Sophia va merge la grădiniță.

Au existat întotdeauna dansuri si evenimente în centrul comunităţii şi am salvat cărțile din biblioteca locală. Vino înapoi și vei vedea – viaţa aici va fi bine, ca înainte!”

Katia, Sergei şi Sophia au beneficiat de ajutorul UNHCR. (c) UNHCR/A. McConnell/2015

Katia, Sergei şi Sophia în drumul lor spre casă. Majoritatea clădirilor din Nikishino sunt in paragină. (c) UNHCR/A. McConnell/2015

Sophia se joacă în curtea casei familiei. (c) UNHCR/A. McConnell/2015

Katia și Sergei au câte 23 de ani și sunt părinţii unei fetiţe de trei ani, Sophia. Au trebuit să fugă de două ori de conflictele din împrejurimile satului Nikishino din Ucraina. Totuși, ei se consideră norocoşi. Cele mai multe dintre clădiri sunt ruine, însă casa lor este relativ intactă. Cea mai mare pierdere a fost albumul lor foto, furat împreună cu alte lucruri când aceştia au fugit. 

Ca mulți bărbați din regiune, Serghei este miner. Însă înfruntările au provocat închiderea majorităţii minelor. Serghei este optimist și speră ca în curând să îşi găsească de lucru într-o mină. Până atunci, el și Katia îşi repară casa.

Refugiaţii. Oameni obişnuiţi, aflaţi în situaţii neobişnuite. Împărtăşeşte poveştile lor.