Ibrahim, 10 ani: “Mama mea este mândră de mine. Ea spune că zâmbesc din nou acum că joc fotbal si merg la școală. Am şi un prieten al meu cel mai bun. Mă duc la școală în fiecare zi, în tabără. Iubesc să învăț limba engleză și o iubesc şi pe profesoara mea de engleză. Numele ei este Sheila. Cu ea, cântăm și dansăm în clasă. Repetăm dupa ea cuvintele în engleză şi numărăm de la zero la 100. Uneori sunt mulți copii, mai mult de 100 într-o singură clasă și este greu să te concentrezi.

După școală, joc fotbal cu sora mea cea mare Larama și cu fratele meu cel mic Lucas. Jucăm în fața adăpostului nostru din tabără şi alţi copii ni se alătură.”

Ibrahim şi sora sa Larama au o legătură care merge dincolo de legăturile de familie. Aceasta i-a salvat viaţa lui Ibrahim în urma unui atac violent din nord-estul Nigeriei. (c) UNHCR / H. Caux/2015

Ibrahim este foarte fericit când joacă fotbal cu sora sa mai mare şi cu fratele mai mic în tabăra pentru refugiaţi din Minawao, Camerun. (c) UNHCR / H. Caux/2015

Ibrahim (dreapta) alături de mama sa, Sarratou (33), şi cei trei fraţi în tabăra pentru refugiaţi din Minawao, Camerun.”Nu este uşor,” mărturiseşte mama lor. „Să creşti copii fără tată, să aduci apă, să pregăteşti mesele.” (c) UNHCR / H. Caux/2015

Ibrahim şi sora sa Larama stau la poveşti în faţa adăpostului lor din tabăra pentru refugiaţi din Minawao, Camerun. (c) UNHCR / H. Caux/2015

Ibrahim, în vârstă de 10 ani, îşi revine încetul cu încetul din calvarul său. Când satul lui din Nigeria a fost atacat, atacatorii i-au ucis tatăl şi l-au lovit pe Ibrahim în cap cu o macetă. Apoi l-au aruncat într-o groapă, lăsându-l aproape mort.

“Larama mi-a salvat viaţa”, spune Ibrahim. “Ea a descoperit locul în care mă îngropaseră atacatorii.” Ibrahim a petrecut patru luni și jumătate în spital. Familia locuieşte acum în tabăra de refugiați Minawao, Camerun. Deschisă în iulie 2013, tabăra găzduiește aproape 33.000 de refugiați nigerieni.

Refugiaţii. Oameni obişnuiţi, aflaţi în situaţii neobişnuite. Împărtăşeşte poveştile lor.