Povestea lui Khulood, România

Photo by UNHCR/L. Hazgui/2014.

“Când îţi spun că vei fi dus la Centrul de tranzit în regim de urgenţă din România, ţi se spune şi că poţi lua cu tine un bagaj de cabină de 5 kg şi un bagaj de cală de 20 kg. Asta e tot. Apoi, te uiţi prin casă şi, dintr-o dată, totul ţi se pare important. Ce să iei cu tine?”

Asemeni majorităţii refugiaţilor irakieni din Siria, Khulood, în vârstă de 48 de ani, petrecuse ani de zile în apartamentul ei din Damasc aşteptând un răspuns la cererea de transfer într-un stat terţ – sau sperând că lucrurile aveau să se liniştească la Bagdad.

Dar apoi a izbucnit războiul în Siria. De aceea Khulood, împreună cu alţi refugiaţi irakieni, a fost transferată la Centrul de tranzit în regim de urgenţă din Timişoara, România, unde vor sta aproximativ şase luni.

“A sta aici este ca şi când ai aştepta în staţie. Uneori este greu, dar privesc timpul petrecut aici ca pe un dar şi încerc să profit la maximum de el. Nu vreau să mă schimb. De aceea, mă trezesc devreme în fiecare dimineaţă pentru a face sport, aşa cum am făcut dintotdeauna.”

Când am întrebat-o care au fost lucrurile cele mai importante pe care a decis să le ia cu ea, Khulood a zâmbit şi mi-a mărturisit: “Ai să râzi, poate… Sunt creştină şi credinţa este viaţa mea. Aşa că am luat o cruce foarte veche care a aparţinut familiei mele. Mi-am luat şi parfumul şi cei trei ursuleţi din pluş. Nu reprezintă prea mult pentru ceilalţi, dar pentru mine, sunt lucruri de mare valoare.”

Text de T. Tervonen/2014.