Fartun, 26 ani: ”Familia mea a fost foarte săracă iar sărăcia nu aduce bucurie. Cu toate acestea, cea mai fericită am fost acasă, alături de mama și fiul meu.

Am început să lucrez de la 11 ani pentru a-mi susține familia – mama, sora și cei trei fraţi. Chiar și după ce l-am născut pe Awaz care are acum 8 ani, am continuat să muncesc departe de casă, de dimineață până seara. Familia mea a rămas în Al Kharaz [în Yemen] în timp ce eu lucram la 120 kilometri depărtare, în Aden.

Când aveam un pic de timp liber, dădeam o fugă până acasă. Mama și fiul meu mă așteptau în stația de autobuz, îmi făceau cu mâna de departe. Când îl luam în brațe, Awas mă întreba nerăbdător, cu o voce drăgăstoasă: ”Mami ce mi-ai adus?”. Dulciurile și baloanele colorate sunt favoritele lui.

Ce mare diferență între a fi departe, printre străini și a fi acasă! Împreună cu mama stăteam la povești, găteam Lahoh și pui cu orez – felurile mele preferate. Lahoh este un fel de pâine ca o clătită rotundă facută din apă, făină și un pic de drojdie. Primeam făină de la UNHCR Yemen și aveam Lahoh la masă în fiecare zi. Mâncăm și astăzi cu drag, îmi amintește de casă.

Fartun și familia sa au fugit din Somalia când aceasta era copil. S-au mutat dintr-un loc în altul și în curând, Fartun va trebui să se mute încă o dată, părăsind adăpostul temporar din Centrul de Tranzit în Regim de Urgență (ETC) pentru a ajunge într-o țară de relocare. Această fotografie este făcută în Timișoara, lângă Fabrica locală Piff unde Fartun participă la un atelier creativ. ©UNHCR/I.Preda/2015

”Împreună cu celelate femei refugiate, croşetăm o păturică pentru Adel,” ne-a spus Fartun care participă de două ori pe săptămână la un atelier creativ pentru a învăța lucruri noi. ©UNHCR/I.Preda/2015

În camera sa de la ETC, Fartun se pregătește să-l culce pe fiul său Adel, nu înainte însă de a mai schimba câteva vorbe cu Ghenwa (de la Generație Tânără, partenerul local de implementare al UNHCR la ETC). ©UNHCR/I.Preda/2015

Fiul lui Fartun, Awaz (8) e pasionat de jocuri la calculator dar îi place și să se joace cu ceilați copii de la ETC. În această fotografie, Awaz se află la atelierul de bricolat bijuterii organizat de Generație Tânără, tocmai ce a terminat o brățară colorată pentru mama sa și e gata să deseneze ceva pe tablă. ©UNHCR/I.Preda/2015

Adel (5 luni), fiul cel mic al lui Fartun, s-a născut în Timișoara. Este un băiețel sănătos și vesel deși aici pare foarte preocupat de stetoscop. În această fotografie, medicul pediatru de la ETC îi face un control de rutină. ©UNHCR/I.Preda/2015

Fartun: ”Sunt refugiată de la doi ani”. Fartun își dorește stabilitate, un cămin confortabil și să-și vadă băieții la facultate, pentru şansa unei vieți mai bune decât a ei. ©UNHCR/I.Preda/2015

Fartun, 26, Awaz, 8, și mezinul Adel , 5 luni, într-un scurt moment de familie, la ETC: Awaz este nerăbdător să meargă la joacă împreună cu ceilați copii așa încât va fugi imediat la aceștia. ©UNHCR/I.Preda/2015

Fartun s-a născut în Somalia și a ajuns în Yemen când avea doi ani. Yemen, care în vremea aceea era încă o țară sigură pentru refugiați (înainte ca războiul civil să cuprindă țara anul trecut), nu oferea multe locuri de muncă unei tinere femei refugiate. Singura ei șansă a fost să lucreze ca menajeră, cu o plată modestă, iar viața sa a devenit și mai grea după 2011 când instabilitatea politică și insecuritatea din țară au escaladat.

”În fiecare zi luptam pentru supraviețuire” își amintește Fartun. În 2014 aceasta a primit vestea cea bună: împreună cu fiul său urma să fie relocată în Statele Unite ale Americii. Procedura prelungită în cazul soţului său a determinat-o pe aceasta să plece înaintea lui. Fartun şi fiul său au fost evacuați la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență Timișoara până la finalizarea formalităților. La scurt timp după sosirea în România, Fartun l-a născut pe cel de-al doilea fiu al său care are acum cinci luni.

Acum visează să fie menajeră din nou – dar de data aceasta în noul lor cămin. ”Visul meu este să avem o casă frumoasă pe care aş îngriji-o cu drag”. Însă, în SUA, speranțele sale se vor îndrepta către cei doi fii ai săi, Awaz și Adel: Îmi doresc ca băieții mei să meargă la facultate și să aibă o viață mai bună decât am avut eu.”

Refugiații. Oameni obișnuiți aflați în situații neobișnuite. Împărtășește poveștile lor.