Povestea Naimei Abdullahi, SUA
Naima Abdullahi, 36 de ani, împreună cu fiul ei Teso, 14 ani, in faţa casei lor din Atlanta, Georgia. Imagine de E.Hockstein/2013
În urma implicării lui în mişcarea Oromo, unchiul Naimei a fost ucis în Ethiopia. Acela a fost momentul când părinţii ei au fugit în Kenya, ca refugiaţi politici. Crescând în Kenya, Naima şi cei trei fraţi ai ei, nu aveau voie să spună nimănui că sunt refugiaţi. Fiindu-le mereu teamă ca vor fi descoperiţi, acesta a devenit un secret de familie. Când Naima avea 10 ani, familia a fost strămutată, cu ajutorul IRC (International Rescue Committee), în San Jose, California. Cum iniţial Naima era singura care vorbea engleza, ea a devenit purtătorul de cuvânt al familiei şi a preluat multe responsabilităţi de la o vârstă fragedă. Mai târziu întreaga familie s-a mutat in Seattle, căpătând cu toţii cetăţenie americană în 1996.
În ziua de azi, Naima lucrează ca asistent social la IRC Atlanta de 5 ani.
“Imi face plăcere să lucrez cu clienţii mei. Mă văd pe mine şi pe părinţii mei în ei.”
În munca ei Naima are de gând să se axeze pe problemele legate de sănătate si bunăstare, dându-le femeilor refugiate posibilitatea de a avea o voce şi de a se educa pentru a putea avea grijă de ele, pe măsură ce oportunităţile şi responsabilităţile lor cresc în America.
“Cred că experienţa de a fi refugiat m-a făcut să înţeleg viaţa într-un mod diferit. Încă îmi amintesc under eram, unde am început, casa în care am locuit. Astăzi în schimb am tot ce îmi doresc. Am oportunităţi pe care ca femeie nu le-aş fi avut. Pot să fac ceea ce vreau şi depinde numai de mine dacă reuşesc sau nu. Când locuiam în Nairobi mergeam în centrul orasului şi acolo UNHCR ne oferea un voucher pentru uniforme şcolare si ghiozdane. În fiecare an aşteptam acel moment. UNHCR ne-a luat în evidenţă şi ne-a acordat statutul de refugiat. Tatăl meu a lucrat cu UNHCR în construcţia de şcoli. Acelea au fost vremurile cele mai bune deoarece avea un venit bun.”
