Solaf, 9 ani: ,,Numele meu este Solaf și vin din Bosra, din Siria. Îmi amintesc casa mea de acolo. Era mare și avea o ușă maro. Aveam o grădina afară cu măslini, lămâi, portocali și meri. Plantam busuioc, cimbru, mușețel, vinete și cartofi. Într-o zi, un proiectil ne-a lovit acoperișul și a trebuit să dormim în moschee, dar apoi a fost bombardată și moscheea și am venit în Iordania.

Nu îmi place în tabără. Nu există electricitate. Folosim lămpi solare noaptea, dar durează doar 30 de minute. Dacă am fi avut electricitate, mi-ar fi plăcut să mă uit la televizor… nu, la laptop! Vreau să mă uit la televizor pe laptop. Când nu sunt la școală, mă joc cu prietenii mei și fac sport. Învăț taekwondo ca să mă pot apăra când fratele meu nu-i în preajmă. Aproape că pot să fac toate șpagaturile, mai am doar puțin de învățat. ”

 

“Vreau să merg în America. O rudă de a mea a fost o dată și mi-a spus că viața e normală acolo, au supermarketuri mari și școli bune. Mi-aș da examenele și aș lua note bune acolo. Vreau sa devin doctor și să tratez diabetul. De ce? Pentru ca mama mea are diabet. Vreau să-mi ajut familia, sunt tot ce am.”

Solaf, o refugiată siriană, Iordania. Solaf desenează în caravana unde trăiește cu fratele și părinții ei la tabăra de refugiați Azraq. Dintre lucrurile care îi lipsesc din Siria, cel mai tare îi e dor de bunicul ei.

Munaf, 21, o ține în brațe pe sora lui, Solaf, iar ea ne arată mișcările ei taekwondo în tabăra de refugiați Azraq din Iordania.

Ruwaidah, 44, o ține în brațe pe fiica ei energică, Solaf, în fața containerului lor in tabăra de refugiați Azraq. ,,Mereu e în mișcare, nu stă niciodată locului. "

Solaf își expune entuziasmată puzzle-ul într-un cort din tabăra de refugiați Azraq. Tatăl ei, Ahmad, 49, și mama ei, Ruwaidah, 44, decid să fugă din Siria cu copiii lor în 2013.

Solaf pe drum spre casă de la un curs de croșetat la Finn Church Aid, împreună cu tatăl ei Ahmad, 49. Ea primește o educație atât formală, cât și informală în tabăra de refugiați Azraq.

Solaf este o refugiată în vârstă de 9 ani, care locuiește cu părinții și cu fratele ei mai mare în tabăra de refugiați Azraq, în Iordania. Ea vine din orașul Bosra din sudul Siriei, iar ea și familia ei au fugit în Iordania în 2012 dupa ce casa lor a fost parțial distrusă într-un atac cu rachete. Solaf își amintește foarte clar conflictul din Siria. ,,Îmi amintesc când un proiectil a lovit cimitirul din oraș, iar corpul unui om pe nume Mousa a ieșit din pământ.”

În ciuda tuturor lucrurile prin care a trecut, Solaf este un copil vesel și plin de viață, care iubește să facă sport cu prietenii ei în tabără, și iubește să facă puzzle-uri cu familia ei în adăpost. Îi place să o ajute pe mama ei cu gătitul, si recită rețeta felului ei preferat de mâncare, shishbarak – miel gătit în sos de iaurt.

Conflictul din Siria durează de peste cinci ani și a dus la cea mai mare criză globală de refugiați, cu peste 4.8 milioane de Sirieni fugind spre Iordania și alte țări vecine din regiune.

Exprimă-ți solidaritatea alături de refugiații precum Solaf prin semnarea petiției #AlaturideRefugiati astăzi.

Ți-a plăcut povestea lui Solaf? Distribuie-o și prietenilor tăi!