Povestea Georginei, Columbia
Pe măsură ce o năpădesc amintirile, lacrimile se rostogolesc pe faţa Georginei. Azi în vârstă de 78 de ani, Georgina avea numai 6 ani când a fost martoră la moartea fratelui ei, ucis de grupări armate. Aceleaşi grupări care i-au alungat familia numeroasă din căminul lor frumos.
Georgina împreuna cu fiica sa, Blanca, şi nepotul Andreas.
Imagine de S. Rich/2013.
“Aveam o viaţă minunată în Tolima”, spune Georgina printre lacrimi. “Aveam acolo o fermă, mult pământ, mâncare grozavă, o casă frumoasă. Dar cel mai important – eram liberi şi întreaga mea familie locuia împreună. Când au sosit grupările armate, l-au ameninţat pe tatăl meu şi mi-au ucis fratele. Iar mai târziu, când ne-am pierdut pământul…nu mai aveam suficientă mâncare şi adulţii mâncau mai puţin, pentru ca noi, copiii, sa supravietuim”.
Acest act de violenţă a reprezentat începutul unei vieţi marcate de mutări continue, astăzi Georgina neavând un loc de ședere permanentă, căruia sa îi spună “casă”. Acum 14 ani, cartelurile de droguri au forţat-o pe Georgina să îşi părăsească încă o dată casa. S-a mutat în orasul Altos de la Florida, în Columbia. Oraş instalat ilegal si dărăpănat.
“Toată viaţa mea mi-am dorit o viaţă diferită, mai buna pentru copiii mei…”, spune Georgina.
UNHCR încearcă să convingă autorităţile locale să transforme Altos de la Florida într-o aşezare legală, ceea ce ar aduce în zona servicii vitale, precum apă curentă, electricitate şi drumuri mai bune. Astfel, ultimii ani de viaţă ai Georginei ar putea fi mai uşori şi petrecuţi în siguranţă.
Text de K. McFadden/2013.
