Mohamed vrea să fie profesor, Bulgaria

Mohamed in the reception centre in Harmanli. UNHCR/D. Kashavelov, May, 2014

Mohamed in the reception centre in Harmanli. UNHCR/D. Kashavelov, May, 2014

Centrul Harmanli adăposteşte o casă foarte specială pentru mine. De fiecare dată când mă apropii de ea, aud glasuri şi râsete de copii. După ce intru, treizeci de copii mă fixează cu un zâmbet imens pe chip. În clipa aceea, uit de toate problemele şi grijile. Vă întrebaţi cine sunt? Sunt Mohamed, am 24 de ani, sunt din Siria şi sunt unul dintre voluntarii care predau engleză la centrul pentru refugiaţi Harmanli.

Provin dintr-un oraş din sud-vestul Siriei, numit Al Quneitra, situat în apropierea graniţei cu Israel.  Când aveam 18 ani, familia mea s-a mutat în Damasc, capitala Siriei. Am absolvit Universitatea din Damasc, de unde am obţinut o diplomă de licenţă în Educaţie. Visul meu este să fiu profesor, să le împărtăşesc cunoştinţele mele altora.

Dacă aş fi rămas în Siria după absolvire, aş fi fost forţat să intru în armată. Dar eu nu vreau să mă lupt. Vreau doar să predau copiilor şi să îmi trăiesc viaţa.

Călătoriile sunt una dintre marile mele pasiuni. Cu toate acestea, ultima mea călătorie nu a fost planificată. A fost o experienţă neplăcută şi am fost nevoit să plec pentru a nu avea probleme ca şi refugiat.

Marele meu vis este să am propria mea şcoală generală într-o zi. Situaţia din Siria m-a împiedicat să îmi urmez visele. Cu toate acestea, nu mi-am pierdut speranţa; obiectivul meu este să îmi refac viaţa, poate în Europa Occidentală.

Text de Yoanna Tsvetanova


Chiar şi o familie destrămată de război este mult prea mult

Aflaţi despre munca noastră cu refugiaţii la UNHCR.ro