Povestea lui Shahad, Liban
Acum o fetiță de patru ani, Shahad, al cărei nume înseamnă “cea mai dulce parte a mierii”, s-a născut într-un sat aflat în apropierea orașului Hama, în vestul Siriei. Tatăl ei, Yehia, este fermier şi înainte cultiva grâu şi orz. El îşi aminteşte că până să înceapă războiul familia avea “cea mai bună viaţă”.
Imagine de E. Dorfman/2013.
În septembrie anul trecut însă, luptele au pus la pământ casa de trei etaje a familiei. Jasim, fratele lui Shahad în vârstă de 10 ani, sora sa mai mică, de nici doi ani, Aya, împreună cu alţi cinci membrii ai familiei, au fost omorâţi. Salvatorii au scos-o pe Shahad dintre dărâmaturi cu faţa rănită şi buclele ei mătăsoase smulse odată cu scalpul.
Familia a dus-o de urgenţă la o clinica locală, unde, neavând suficient timp pentru a curăţa rana cum trebuia, un doctor epuizat i-a pus câteva copci şi a trimis degrabă familia mai departe. Întreaga familie a fugit către graniţă. Pe drum au fost opriţi la zeci de puncte de control, unde s-au temut că vor fi reţinuţi sau încarceraţi.
Şaptesprezece ore mai târziu, după miezul nopţii, cu nimic mai mult de o valiză, ajungeau în Liban.
Familia a intrat în evidenţa UNHCR şi a primit necesarul de bază precum saltele, paturi, veselă și articole de igienă. Organizaţiile umanitare le-au furnizat electricitate in clădire, au instalat toalete exterioare şi au asigurat apa potabilă. Refugiaţii au primit de asemenea bonuri de masă.
Precum mulţi alţi taţi, Yehia, face tot ce poate pentru a-i menține în viaţă pe membrii supraviețuitori ai familiei sale.
Urmăreşte povestea familiei, prin ochii lui Yehia:
