Nader, 41 de ani: “M-am îndrăgostit de muzică la vârsta de 15 ani. Am cântat la tobe, trompetă și trombon în trupa școlii, însă când am descoperit saxofonul, a fost o revelaţie. Sunt cântăreţ profesionist de 18 ani.

Muzica mă ajută în tot – moral, financiar, chiar şi în felul în care abordez viaţa. Mă ajută să cresc. Pentru mine, muzica vine pe locul doi, după familie. Înainte de a ne căsători, am încercat să o învăţ pe soția mea Rana să cânte la flaut. Am renunțat după câteva lecții; ea se mulţumeşte să asculte.

Când soţia era însărcinată, cântam Mozart pentru a o familiariza pe fiica noastră Aya cu muzica. Acum Aya preferă să asculte One Direction. I-am învățat pe toți copiii mei să cânte la instrumente şi sunt un profesor strict. Aya cântă din voce și la saxofon, iar Maya şi Ahmed iubesc să cânte și să danseze. La ocazii speciale, cântăm împreună.

Abia dacă am observat că fiicele noastre cresc. Ahmed însă este hiperactiv și e nevoie de 15 persoane pentru a-l supraveghea. Nu-l putem lăsa singur fără ca el să creeze probleme. Acasă totul este aranjat deasupra, ca să nu îi fie la îndemână. Pereții sunt plini de desenele lui. Când e obraznic, spun că îi seamană mamei sale, dar sunt de fapt foarte recunoscător că Rana i-a crescut pe copii într-un fel care mă face foarte mândru.”

Familia lui Nader (dreapta la stânga): Nader (41), fiul său Ahmad (3), fiica sa Maya (10), soţia sa Rana (38) şi fiica sa Aya (15). (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Nader ţinând în mâini saxofonul său într-un restaurant din Bangkok, unde cântă în fiecare seară. (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Fiica Maya şi soţia Rana pregătesc masa. Nader comentează: „În noaptea nunţii noastre, eu şi Rana am mâncat ouă la cină. E tot ce am găsit în frigider. Ne gândisem că familia şi prietenii noştri vor pregăti un festin dar am uitat să le cer să facă acest lucru. Îmi amintesc de acea zi de fiecare dată când mănânc ouă. Iar aici, mâncăm ouă de două ori pe zi!” (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Rana (38), soţia lui Nader, alături de fiica lor Maya (10). (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Fiul lui Nader, Ahmed (3), este întotdeauna foarte activ. (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Fiul lui Nader, Ahmed (3), este întotdeauna foarte activ. (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Ahmed încearcă să obţină atenţia surorii sale Maya. (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Fiul lui Nader, Ahmed (3), este întotdeauna activ şi iubeşte să se joace cu surorile sale. (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Fiul lui Nader, Ahmed (3), este întotdeauna activ şi iubeşte să se joace cu surorile sale. (c) UNHCR/R. Arnold/2015

Nader este un refugiat de generația a treia. Părinţii lui au fugit din Palestina când erau copii și el a crescut în Damasc, Siria. În 2011, conflictul a forțat familia să fugă. Aya, fiica lui, avea 10 ani atunci când a auzit prima dată o explozie. “Am țipat și am trezit toată lumea din clădire”, spune ea. “Când am fugit cu taxiul vecinului nostru, lunetiştii au tras în noi. Portbagajul a fost străpuns de un glonţ.”

Familia s-a mutat dintr-un loc în altul până când a devenit prea periculos să rămână în Siria. În 2013, Nader a plecat în Bangkok, Thailanda. Două luni mai târziu, soția lui, Rana, și cei trei copii i s-au alăturat, luând cu ei două valize și un saxofon. Familia a fost recent acceptată pentru relocare într-o țară europeană și speră să lase moştenirea de refugiaţi în urmă. “Odata ce vom ajunge acolo, vreau să merg la o școală, să învăţ limba și să îmi invit noii prieteni la aniversarea mea”, spune Aya.​

Refugiaţii. Oameni obişnuiţi, aflaţi în situaţii neobişnuite. Împărtăşeşte poveştile lor.