Dădacă. Mamă. Refugiată.
„Copiii sunt foarte încrezători, ei nu au prejudecăți.”
Sophie, 30 de ani: “Iubesc să lucrez cu copiii pentru că sunt atât de inocenţi. Orice ar face, o fac fără arrière–pensée (motive ascunse). Ei sunt mult mai încrezători decât adulţii.”
“La începutul noului an şcolar în septembrie, copilaşii nou-veniţi plângeau mereu când mă vedeau. Unii dintre ei nu voiau nici măcar să mă atingă, însă cu timpul au început să aibă încredere în mine. Copiii nu au prejudecăţi. Iar dacă au, cu siguranţă cineva le-a transmis aceste prejudecăţi. Pot vedea când anumiţi copii reacţionează la fel ca părinţii lor.”
“Îmi aduc contribuţia în Ungaria pentru că lucrez şi plătesc taxe aici. Îi ajut pe copii să înveţe şi să fie deschişi faţă de străini şi faţă de oamenii diferiţi.”
“Eu încerc întotdeauna să zâmbesc şi asta îi surprinde pe oameni. În Africa, dacă avem probleme, zâmbim. Dacă cineva moare, plângem, dar pentru lucruri mărunte nu plângem. Europenii sunt foarte emotivi şi plâng uşor.”
Sophie are 30 de ani şi a fugit din ţara ei natală Togo, din Africa de Vest, pentru a evita mutilarea genitală forțată. A fugit împreună cu alte nouă fete, cu ajutorul unei biserici, şi după o călătorie cu multe peripeţii, a ajuns în Ungaria singură.
Sophie a fost recunoscută ca refugiată în anul 2004. Este mămica a doi băieţi gemeni, cu vârste de 10 ani, şi a unei fetiţe de 7 ani, toţi trei fiind născuţi în Ungaria. De aceea, nu este o întâmplare faptul că îşi câştigă traiul lucrând ca dădacă într-o grădiniţă publică. Ea spune că a pierdut orice contact cu familia ei din Togo şi că și-ar dori să devină cetăţean ungar – dar solicitarea ei a fost respinsă de două ori.
Sophie a fost adusă ilegal în Europa într-un container de transport. Atunci când vede ştiri la TV despre bărcuţe supraîncărcate cu migranți, scufundându-se în Marea Mediterană, spune “Cred că sunt atât de norocoasă.”
Pe măsură ce xenofobia se intensifică în Ungaria, Sophie spune că şi-ar dori ca ungurii să înțeleagă că “refugiaţii nu sunt criminali, ci oameni ca ei. Noi nu venim să le deranjăm țara.”
Refugiații. Oameni obișnuiți aflați în situații neobișnuite. Împărtășește poveștile lor.
Mai multe poveşti
Nader – Saxofonist. Tată. Fan Mozart.
Familia lui Nader a scăpat de împuşcăturile lunetiştilor.
Cate Blanchett l-a cunoscut pe Ahmad
Cate Blanchett a vizitat refugiaţii în Liban şi l-a cunoscut pe Ahmad, un brutar, actor, și viitor pilot
Fartun – Menajeră. Mamă. Refugiată.
”În fiecare zi luptam pentru supravieţuire”