Khaled Hosseini

a cunoscut-o pe Muzoon: studentă, activistă pentru educație și viitoare jurnalistă.

Khaled Hosseini a călătorit în Iordania cu UNHCR, unde a întâlnit-o pe Muzoon, susținătoare a educației cunoscută sub numele de “Malala” a refugiaților sirieni.

Muzoon, 16 ani: “Educația este importantă pentru mine pentru că știu că dacă am educaţie voi fi puternică şi conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Nu voi depinde de societate, voi fi independentă şi societatea se va putea baza pe mine. Când am pășit pentru prima dată în interiorul taberei de refugiați am simțit disperare … am fost îngrijorată de faptul că nu aș mai putea merge la școală vreodată. Îmi pierdeam speranţa. Dar apoi m-am decis să-mi continui studiile. Recunosc că mi-a fost foarte greu să fac față tuturor schimbărilor, dar am hotărât să îmi stabilesc un obiectiv, şi anume să merg la universitate, și mă concentrez total pe acesta.

Am de gând să trec peste toate obstacolele din calea mea pentru a obţine ce îmi doresc, voi fi optimistă şi voi face faţă schimbării. Am început să lucrez cu un ONG în tabăra de refugiaţi pentru că am văzut că părinții și copiii considerau că educația ar fi o opţiune, mai degrabă decât o necesitate. Eu o văd ca pe ceva esențial.

M-am dus din cort în cort, din rulotă în rulotă pentru a aduna informații de la părinți despre motivele pentru care aceştia nu îşi trimiteau copiii la școală. Preocuparea lor principală era că diplomele de la școlile din tabără nu vor fi recunoscute în afară. Le-aș spune că nu este vorba despre obţinerea certificatului cât despre dobândirea mai multor cunoștințe, deoarece atunci când ne vom putea întoarce în Siria și reînscrie la școală, nu vom fi consideraţi analfabeți, vom ști să citim şi să scriem.

Vreau să lucrez cu mass-media. Vreau să fiu jurnalistă. Îmi place să scriu. Îmi place să scriu despre comunitatea mea.

Când Malala a venit să viziteze taberele de refugiați aici în Iordania, i-am arătat împrejurimile și i-am împărtășit speranţa mea că într-o zi, colegele mele să poată purta mai degrabă uniforme școlare decât rochii de mireasa. Sunt o refugiată – am lăsat țara mea pentru a căuta siguranță în altă țară și pentru a-mi continua studiile. Sunt în siguranță acum, aici, și îmi continui educația.”

Refugiaţii. Oameni obişnuiţi aflaţi în situaţii neobişnuite. Împărtăşeşte poveştile lor.

Un număr mare de copii refugiați sirieni nu sunt înscrişi la școală, în ciuda eforturilor guvernelor și agențiilor ONU. Cauza este adesea stresul psihologic sau faptul că aceşti copii dau o mână de ajutor pentru a-şi sprijini familiile. Cu toţi copiii neşcolarizaţi pe perioade lungi, Siria riscă să aibă parte de o generație fără educaţie. UNHCR lucrează din greu pentru a îmbunatăţi accesul copiilor la educație de calitate și pentru a consolida mediul de protecție pentru copiii refugiați sirieni. Căutăm modalităţi de extindere a capacității naționale și a accesului la educație, recunoscând presiunea pusă pe sistemele școlare publice din țările vecine.

Mai multe poveşti

Mulţumim pentru share!

Alte modalităţi prin care poţi ajuta:

Susţine campania noastră – publică un banner sau imprimă un poster

Implică-te

Abonează-te pentru a primi actualizări prin email

Abonează-te

Donează pentru a ajuta refugiații

Donează acum

×